Despre mine

Stancu Constantin

Jurist - Scriitor (Scrib)

Blogs Home » Litere » Literatura » ARHIVE LITERARE

ARHIVE LITERARE

Creații literare originale. Poezii, proză, conică literare, cărți apărute, semnale evenimente literare, portrete literare, reviste

Articole Blog

01. Adrian Botez: Trăiește-ți PROPRIA APOCALIPSA! „Volumul descoperă secretele creației, descoperă poetul, dragostea pentru artă și neam, lupta spirituală pentru dezvăluirea tainelor de sub coaja faptelor crude, moartea între crimă, boală, destin și cântec…De remarcat viziunea și organizarea poemelor sub puterea unor linii de forță bine coagulate” - Jan 17, 2020 1:45:00 PM

Adrian Botez - Trăiește-ți propria epopee…(Adrian Botez, Cartea Apocalipsei, versuri, 265 pagini, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018)
Adrian Botez este unul dintre cei mai harnici poeți. Implicat, dedicat și serios, bazându-se pe o cultură solidă, având drept reper valorile creștine, el s-a remarcat în spațiul literaturii prin mai multe cărți de poezie, eseu, proză scurtă și roman. Susține revista „Contraatac”, a fost remarcat și nominalizat drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2017 de Asociația Academia Daco-Română TDC (președinte Geo Stroe). Despre Adrian Botez Cezarina Adamescu nota:„Adrian Botez este, fără doar și poate, cel mai original poet pe care mi-a fost dat să-l cunosc, răsfoind/ răscolind prin ceasloavele prăfuite, dar și cele de ultimă oră ale liricii românești. El este fără pereche. Creația sa atât de diferită de vulgul cotidian care aduce osanale nesfârșite dimensiunii trupești a omului, și-a pus amprenta, marca ei prețioasă pe domeniul, atât de râvnit al literaturii și locul său nu poate fi ocupat de preopinenții zilei, oricât s-ar da aceștia de ceasul morții” (În amurgul lumii cuvintelor – poeme pentru ziua mâniei: Adrian Botez, Rog, inorog, poeme, Editura Salonul Literar, Focșani, 1998 în Revista ARP – O carte pe zi, martie 2009). Despre poet au mai scris și alți iubitori de literatură: Roxana Sorescu, Aurel Rău,Virgil Anghel, Hristu Cândroveanu, Mircea Dinutz, Emilian Marcu, Marin Ifrim, Ion Miclău, Eugen Evu, Artur Silvestri etc). Antologia de poeme Cartea Apocalipsei, 265 pagini, apărută la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2018, director Constantin Marafet, este o sinteză a creației poetului, oglindă a vieții sale, a viziunii care l-a dinamizat, o mărturie despre lumea în care a trăit, un exercițiu de dăruire. Probabil, cartea va rămâne ca reper în opera sa, punct fix în mișcare dintre a fi și a nu fi. Volumul are mai multe secțiuni, bine închegate, cu legătură solidă între ele și cu viața lumii:-       Prolog;I.               Cartea Apocalipsei;II.             Cartea iluziilor și puterilor;III.           Cartea neamului;IV.           Cartea poetului – răzbaterea prin bezne și dincolo de crimă. -        Epilog(uri).La final, volumul include Aprecieri critice asupra operei lui Adrian Botez… de-a lungul timpului, drastic selectate, epistole de la scriitor către scriitor, monografii lirice menite să ne adeverească poetul în patria sa de suflet și credință. De la viață la moarte, cântecul salvat, cântecul așteptat de întreaga creație, semn că poetul, la fel ca preotul, are cuvinte de laudă pentru Cel care ține cuvintele în lumină.Cântecul învie pădurea, aduce libertatea, descoperă fulgerul care dă viață, cântecele – epopei nemurite (Cântecul – cântecul – salvați cântecul!, ultima copertă). 
Volumul descoperă secretele creației, descoperă poetul, dragostea pentru artă și neam, lupta spirituală pentru dezvăluirea tainelor de sub coaja faptelor crude, moartea între crimă, boală, destin și cântec…De remarcat viziunea și organizarea poemelor sub puterea unor linii de forță bine coagulate. Prologul ne aduce în atenție energia care pune în mișcare cuvintele poetului: duhul (spiritul). Povestea duhului care dinamizează omenirea, eroii nevăzuți și cei acceptați, dedați Misticei Nunți, este povestea istoriei noastre. Cei dedicați vor sta la masă cu Iisus, vor înțelege chemarea și crima…Nunta ne leagă de cer.Judecata apare ca o necesitate pentru poet, argumentele sale dau liber poeziei cheie peste mlaștina celestă. Apocalipsa, în sensul larg cultural, este percepută ca o imprevizibilă catastrofă. Pentru poetul lucrurile au alt sens, este judecata divină, parte din planul general prin care creația se descoperă. Păsări se sfarmă în văzduh, noroi și sânge curge în ceruri, moartea este aproximată, există o pajiște în amurg, vise periculoase, lipsa autorității, alte ninsori coboară în lume, toate sub atenta economie ținută de funcționarii neantului, sub arta banalului de zi cu zi. Primăvara – carnea/ țipă – ca niște/ șuruburi suprasolicitate - și cu/ filetul neuns: industrie/ celestă – complet/ dezorganizată și/ nerentabilă – neconvenabilă – oricând și/ din toate/ părțile atacabilă” (45 – Economie de piață, p. 60).Se observă un discurs evaziv în contras cu alte poeme riguros construite, o descompunere a zicerii simultan cu descompunerea universului, o lume în disoluție.Ca într-o dramă bine structurată, elementele ultimului ritual se relevă cititorului: hulubii cântă de pe tărâmul dus, sete sălbatică de a incendia întreg universul, în dragoste ca și în ură, riști să devii poem de zgură, isteria elipsei, magii nu mai umblă prin ceasuri, reumatismul cosmic s-a instalat dictatorial…Tragedia omului normal este aspru descrisă în 17-Epopeea Fiului de Dumnezeu, a Fratelui de Dumnezeu - și a lui „Însuși Dumnezeu”, un poem lung, un manuscris din orașul mort, baladă a rupturii dintre oameni.    În ciclul Cartea iluziilor și puterilor, Adrian Botez prezintă forțele care pun în mișcare lumea, falsele tării care manipulează lumea, jocul dintre a fi și a nu fi. O viziune proprie marchează cititorul, cultura și valorile certe în care el crede, modelează zicerea. Poezia se apropie de proorocie, preia ceva din modul de a fi a văzătorilor din vremurile străvechi, utilizând mijloacele puse la dispoziție de literatura clasică și modernă. Solid în ceea ce transmite prin poezia sa, poetul reface harta puterii și insulele de neadevăr care ies în calea omului. Este o epopee și fiecare trebuie să-și trăiască aventura cunoașterii și a experiențelor care ne asaltează. Este nevoie de înțelepciune și de faptul că iluziile fascinează mult, identitatea fiecăruia putând fi alterată prin minciuna de fiecare zi. Este posibil și dialogul între om și Dumnezeu, atenția căzând asupra poveștii omului ca facere/ geneză. Pentru fiecare există un drum spre Emaus, un drum al inițierii directe. Pentru poet s-a făcut târziu, spectrele toamnei îi afectează experiențele, visul este la limită, spectacolul care fascinează lumea s-a închis în idee, rămâne doar taina. Poetul scrie: „e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori/ nestatornica Formă te-mbie să mori/ nici nu știi să pui punct unei cărți – la sfârșit/ să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit…” (3-Trăiește-ți propria epopee, p. 69).Curajos și hotărât, poetul definește secolul în care locuiește vremelnic, definindu-l ca veac al Numelor și Intrărilor, urmând să se ivească Nunta și Mirele, „Frumusețea va cânta în desișul luminilor”, cerul va fi generos, identitatea se va limpezi ca Vocală și Cristal, el se va înveșmânta în lacrimi fierbinți și-n parfum înalt de rășină, asemenea preoților care refac universul din cântec. De observat că elementele secolului au identitate, sunt scrise cu literă mare, semn că spiritul va ține în rețeaua sa lumile. Este o dezvăluirea a miracolelor, o întoarcere în Grădină, cum scrie poetul absorbit de inspirație. Reținem un indemn la viață: „Silește-te să/ trăiești – ca să-i faci în ciudă/ hulubului de pe casă ori din / copac – care/ cântă – cu foc și văpaie – încă din/ zori” (8-Silește-te să trăiești, p. 73). Degradarea universului este vizibilă, soarele își pierde forma, omul este un cadavru furat din veșnicie, lumina, iată, este  pângărită, toate marchează omul. Dialogul posibil între om și Dumnezeu este relevant, Creatorul întreabă dacă este bine în lume, i se răspunde negativ, concluzia: „atunci mori”… Efectele se văd din percepția omului despre sine și despre cosmos, creația are regulile ei, omul nu poate interveni, orice intervenție duce la neființă, brutal, justițiar. Modul acesta de a prezenta lucrurile este dur, dar se încadrează în rigoarea divină. Poetul notează: „e-atât de blândă frumusețea morții/ cât de stângaci se mișcă mâna sorții/ la mine vin cu jalbe în priviri/ nu mii de lumi – ci mii de fericiri” ( 25-Nu fii mâhnit, p. 88).  Motivele vizionare, combinație de teologie și filozofie, revelație și gând riguros, sunt multe, sub vălul formelor se ascund adevăratele puteri, șocul vieții și al morții. Se pot face și comentarii pe marginea ploii, dar spectacolul s-a terminat, atât pe lună cât și pe pământ, un univers brăzdat de febre istorice. Există muntele ascuns – Kog-a-ion-ul, o temă preferată de poet, una abordată profund, trimițând la rădăcinile lumii, preluată din mitologia spirituală a părinților, sub puterile Demiurgului. Observăm o împletire dintre doctrinele vechi ale lumii și speranțele constante ale omului, sub Poemul Firii… Profund legat de patrie, de locul unde a intrat în lume, Adrian Botez este adeptul unui patriotism dens, în contradicție cu fenomenele globalizării actuale. Patrie este locul unic, matricea. De acolo începe povestea fiecăruia. El dă un avertisment celor care atacă leagănul românilor, lansează imprecații. Se simte responsabil pentru acest pământ, vrea o țară curată, cu mistice berze care lunecă pe timp. Vede, la fel ca profetul ebraic, vechii oșteni revenind la viață într-un mod tainic, colindul spală fața timpului, e chemarea la sărbătoare. Eroii nu pot fi uitați, credința leagă neamul, lupul dacic menține simbolul puterii, iar trădătorii nu au loc sub miturile noastre. Curățenia de sâmbăta este un poem de legătură între părinți și copii, curăția depinde de obiceiurile bune. Sâmbăta/ sabatulreprezintă ziua în care dispar conturile, lucrurile vechi, sâmbăta ești liniștit și împăcat cu Dumnezeu.   „sâmbăta – bunica mea făcea/ curățenie – în casa veche - și/ fără să-mi dau seama/ cum – începeau să dispară – rând pe rând și/ unul după altul – o/ mulțime de lucruri și contururi/ inutile: rămânea/ curată casa și/ luminată (…de parcă n-ar fi fost niciodată/ veche…) – precum/ Potirul Domnului (2. Curățenia de sâmbăta, p. 101-102). Alternanța dintre versurile solemne și cele ale vieții de zi cu zi aduc dinamism în discursul poetic. Elementele din folclor cu cele din istoria profeților dedicați aduc un aer mistic, credința se împletește cu faptele românilor, cântecul are ecou în timpuri vechi și timpuri noi. La fel doina, la fel sunetul cântecului străvechi, ecouri ale miturilor care au făcut veacurile. Reținem mișcarea destinului în memoria românilor: în fiecare dintre noi crește un copac, Dumnezeu este unul din familie, cenușa se spulberă, nasc stelele pe rănile poetului, e prea târziu să ceri un număr, fiecare fir de iarbă trebuie sărutat, a crescut din sânge de martiri, ars de stele – scris de fluturi, așa se aude cântecul valah. Trădătorii de neam, cei care au părăsit patria, rătăcitorilor li se aduce aminte de Logosul Divin… Sunt chemați în sărbătorile patriei îngeri, Făt Frumos, sămânța-Cain, pecetea-Cain, munții martori, lupul dacic, umbra Babilonului, calpul Crăciun, vrabia, oglinda, Grădina/ Raiul, Monastirea lui Manole, Oameni-Carte, voievozii… Toate sunt simboluri ale sufletului românesc trecut prin furtuni. Ca o semnătură și semn, poetul are cartea sa, drumul prin bezne, depășind crima de a ucide   poemul-poem. Sunt puncte de reper privighetoarea cu ochii arși, pragul casei, epopeea, sonetul și binecuvântarea, castelul poeziei, ordinea din viața celui care trăiește între cuvinte, tristețea, singurătatea, mitul lui Manole, cel care își zidește în poem ceea ce iubește. Poetul se vrea ocean dezlănțuit, declanșarea energiilor îi dă viziunea, cerul se închide, altul se deschide, poetul are o istorie a incredibilei răbdări, bolile necesare dau putere versurilor scrise, timpul s-a oprit în clopotnițe sfinte, cartea se scrie cu sânge după dictarea lui Dumnezeu. Poetul vede dincolo de limitele omului obișnuit: „aș vrea să fiu un/ astronom – să aflu – pe/ ceruri – steaua unde se va duce/ sufletul meu – sau/ să mi-o aleg/ eu însumi…” (10. Aș vrea să fiu un astronom, p. 163). Adrian Botez ia drept exemplu modul cum creează Dumnezeu frumosul, la o dimensiune cosmică, cu energii subtile: „Mărite Doamne – capodopera Ta-s munții/ pădurile – păsările și florile/ și-n toată noaptea – privighetorile:/ aceștia-Ți ajung – nesmintit – dimineața – în dreptul/ frunții” (23. Ne-capodopera lui Dumnezeu, p. 172). Poetul acceptă moartea la final de epopee, are o rugăciune pentru Creator, cel care înțelege arta. Botez se consideră Celestul Cavaler - un titlu vechi, nobiliar. Moartea este poarta spre Sine, sufletul strună în lira divină…Volumul se încheie lucid, în cheile suferințelor, poetul își asumă finalul ca un alt poem făcut din tăceri. Este eroul care se retrage din scenă, duce pe umeri cuvintele… Se consideră Frate cu Hristos… Poetul și-a trăit acut poezia, o boală care i-a fost pecete, cântec de nuntă. El a alternat poezia cu formă fixă cu poezia liberă de orice rigoare, acceptă extremele ca o eliberare, o democrație a poeților sub semnul marilor mituri. Ne lasă nu mesaj: „Salvați cântecul!” Folosește linioara ca semn de ortografie în locul virgulei, o preluare din scrierile vechi, din manuscrise pierdute, secrete. Adrian Botez nu se simte legat de vreun stil, de vreun curent anume, poezia este pentru el mărturie, spovedanie și cântec pentru Cosmos. Limbajul academic se împletește cu limbajul obișnuit, el este copleșit de menirea sa, de importanța artei. Se luptă cu brutalele căderi din jurul său până la sânge, neacceptarea poetul este o crimă… Poemul 16-Reînviata epopee daco-valahă (în cinci cânturi – cu Prolog și Epilog) se prezintă ca un adevărat testament literar. Poemul este masiv, preia din viziunea cărturarilor români veritabili, începând cu Dimitrie Cantemir, bucuria învierii prin suferința pentru neam. De la mistica rădăcină, la taina supremă.  Cartea Apocalipsei este cartea unui destin care a ars și a biruit prin frângere sub ochii Arhanghelul, sub ochii prietenilor literaturii. Va sta drept la judecata poeților…Doina poetul este cântecul celui care a văzut munții: „Munții mei/ frații mei/ de temei: oi urca pe voi/ să văd stele roi/ oi urca pe voi/ să văd Ziua-de Apoi… (42. Doina poetului, p. 194).   
Constantin Stancu


02. „EU SUNT CEL CE SUNT”! - Jan 17, 2020 1:39:00 PM

„Ehieh asher ehieh”
„ Ehieh asher ehieh” -  această sintagmă din Biblie scrisă în limba ebraică veche, tradusă literar  ceea ce a spus Dumnezeu lui Moise (Exodul 3 : 14) cu „Eu sunt Cel ce sunt” ne obligă să privim dincolo de semnificaţia primă şi să constatăm că o traducere exactă înseamnă „Eu voi deveni ceea ce voi deveni”. Vedem astfel puterea extraordinară de transformare şi unitatea în sine a creatorului şi a creaţiei. Impulsul acesta ne îndeamnă să privim spre fiinţa noastră şi să vedem posibilităţile devenirilor în istorie şi în lume. Virtutea omului de transformare, sau de devenire ne face să vedem că de fapt suntem unici, dar cu un potenţial extraordinar, primit chiar la creaţie. Dumnezeu a investit în noi valoare.Limba ebraică veche este o mărturie a faptului că omul a încercat, şi a reuşit prin inspiraţie divină, să fixeze limitele sale de existenţă şi că dincolo de traducere este o realitate a credinţei mult mai puternică şi mult mai reală, care ne depăşeşte, dar care ne încurajează totodată.  Filozofia ca ştiinţă şi ştiinţa ca filozofie ne îndeamnă să privim la cuvintele Bibliei ca le un bogat tezaur de adevăr, adevăr care ne poate da expresia echilibrului în lumea aceasta. Adevărul asimilat ne asigură libertatea la care năzuim.
Constantin Stancu


*Foto: detaliu Biserica din Densuș
05. Breaking news: Eminescu și mașina de tocat carne - Jan 15, 2020 4:52:00 PM

Biopoeme crescute lent

Dragi poeți, lumea vă va urî cu stil pentru că și pe Eminescu l-au urât întâi. Voi nu mai sunteți băieții de gașcă, lumea nu mai citește poeme cu ritm și rimă de import, nu mai citește poeme în proză, caută europoeme corecte estetic, politic, biopoeme crescute lent.

Dacă pe Eminescu l-au otrăvit, vă va veni și vouă rândul, dacă i-au trecut cuvintele prin mașina de tocat carne, nu vor scăpa nici vorbele voastre.
Cum vă zic, lumea vă urăște, voi nu aveți telecomenzi în mâini, voi purtați în pumni cuvinte sângerânde.
Acolo unde locuiește un poet, el își scrie poemele pe zidurile apartamentului de la etajul zece, sunt poeme cu balcon și aer condiționat.
Atât vă mai zic: Nu pe voi vă urăște lumea, nici pe Eminescu, sunteți cu toții mărci industriale precum numele sfinților din zilele de pe urmă. Lumea urăște pe fabricantul de cuvinte, pe angrosistul de vorbe, pe agentul de vânzări, pe vindecătorul care are o ambulanță, plină cu acele cuvinte de lux, cu diacritice. 
C Stancu  
Poem din vol. Breaking news pentru absenți/ Breaking news for missing people (2018).

Foto: M. Eminescu



07. Câştigătorii Concursului Naţional de Poezie „Lidia Vianu Translates”, 2020 - Jan 9, 2020 6:04:00 PM
Dragii mei,
Din 197 de concurenţi, mi-a fost aproape imposibil să limitez alegerea la câţiva finalişti. Aşa că am decis să fac o antologie care să reprezinte poezia românească la 30 de ani după căderea comunismului.Am petrecut Crăciunul şi Anul Nou cu poezie bună. Alegerea mea nu vrea deloc să însemne că finaliştii sunt mai buni decât ceilalţi. Cu mare bucurie, pot afirma acum că toţi cei care au trimis poeme sunt poeţi adevăraţi. Lista aceasta nu înseamnă decât că atât pot eu traduce bine.Sper să vă înscrieţi şi la următorul concurs, dar până atunci am de tradus o antologie minunată, pe care sper să o pot publica în Anglia.Mulţumesc tuturor pentru că au avut încredere, pentru răbdare, şi cer iertare celor pe care, fără să vreau, îi necăjesc. Nu poezia lor e de vină, ci neputinţa mea de a-i traduce. La anul poate ne vom întâlni pe aceeaşi lungime de undă…La mulţi ani tuturor. Fie ca antologia care începe acum să vă poarte noroc.Lidia Vianu
Câştigătorii Concursului Naţional de Poezie „Lidia Vianu Translates”, 2020
[în ordinea crescătoare a vârstei]

[Antologie]


Lepădatu Denisa
Macarie Bogdan Ioan
Dinu Petruț Relu
Botîlcă Cristina
Denn Albert
Miu Iuliana
Lăcătuș Daniel
Voicu Tudor
Cibicenco Sandra
Dumitrescu Andrei-Tudor
Teodorescu Adriana
Marin Daniel
Andreica Vasile
Manolachi Monica
Prodan Ofelia
Sorescu Carmen
Cipariu Dan Mircea
Faur Lia
Şerban Robert
Nedelcu Cristi
Burghel Ioana
Popescu Denisa
Prisacariu-Șoptelea Cristina
Asztalos George
Gălăţanu Mihail
Coande Nicolae
Draghincescu Rodica
Hanu Dan Bogdan
Albu Daniela
Enea Gela
Ioan Es Pop
Dima Simona-Grazia
Furtună Angela
Silade Nicolae
Mureșan Ion
Balázs Attila
Dănilă Dan
Bădărău George
Stoica Dorina
Mănăilescu Lucian
Stoiciu Liviu Ioan
Diaconu Virgil
Costache Adrian
08. Cartea de poezie a anului 2019: AGONIA CANICULEI, de Eugen Dorcescu... „Agonia caniculei se încadrează în spectrul mai larg al finalului de epocă în istoria lumii, și a omului, așa cum s-a implicat el, limitat, în aceasta. Este sfârșitul lent, diluat la maxim datorită vieții limitate a omului” - Jan 7, 2020 6:47:00 PM

Poezia din poezie la Eugen Dorcescu


Cu volumul de versuri Agonia caniculei*, apărut în anul 2019 la Editura Mirton din Timișoara, Eugen Dorcescu punctează important în evoluția sa, marcând apogeul creației. Un volum dens, structurat complex pe mai multe nivele, fără a ține seama de criteriu timp și evoluție lirică. Poezia aceasta este partea văzută, solidă a poeziei scrijelită pe lutul poemelor publicate/ scrise de-a lungul timpului. E poezia din poezie, mecanismul secret care consolidează opera. Este armătura pe care se structurează întreaga creație. Remarcăm din sumar: ·      Nota asupra ediției (de Mirela-Ioana Dorcescu); ·      Prolog; ·      Orfeu; ·      Agonia caniculei; ·      Epilog târziu (Salcâmii sacrii); ·      Glose (de Mirela-Ioana Dorcescu); ·      Opera poetică a lui Eugen Dorcescu (sinteză)( de Mirela-Ioana Dorcescu).Contribuția de specialist adusă de doamna Mirela-Ioana Dorcescu are menirea de a sublinia importanța poeziei lui Eugen Dorcescu în literatura română și universală. Notele literare, comentariile și fișele legate de volum au menirea să aducă lumină asupra temelor, ideilor, fricilor și bucuriilor unui poet care a scris mereu inspirat de trăiri fundamentale, generate de marile paradigme ale existenței umane. Așa cum a mărturisit-o, Eugen Dorcescu se bazează pe valorile creștine trecute prin filtrul înalt al literaturii, teologiei, filozofiei, istoriei scrisului. Agonia caniculei se încadrează în spectrul mai larg al finalului de epocă în istoria lumii, și a omului, așa cum s-a implicat el, limitat, în aceasta. Este sfârșitul lent, diluat la maxim datorită vieții limitate a omului. Sfârșitul este prin foc, situație previzionată de știința ultimilor ani și de textele biblice cu mult timp înainte (2 Petru 3:7; Apocalipsa, ca descoperirea lui Hristos). După cum este un început, așa există și un sfârșit. El se derulează lent, de neoprit, apasă prezentul prin efectele produse de un viitor bine conturat în planul divin. Omul suportă finalul, carnea sa vibrează la marea temă, reflectă un final controlat de trăirile ardente. Poemele din volumul prezent sunt poeme mai vechi, păstrate de poet pentru vremurile de maturitate deplină, pentru perioada în care poezia sa va argumenta poezia durabilă, esențială. În mod cert, poetul se explică prin chiar textele sale, are darul de a ne prezenta geometria perfectă a poemului care se formează din toate poemele scrise. Mirela-Ioana Dorcescu le reține și subliniază elemente de istorie literară, inclusiv tangenta cu scriitorii din Timișoara, care au luat contact cu acest gen de poezie. Înainte de 1989 era mult mai greu să apară un astfel de volum. Acum literatura s-a cimentat în diverse forme libere, iar cunoscătorul lumilor subtile le poate transmite cititorului interesat și educat. Cu un limbaj clar, eliberat de zgura ideilor subiective și de influențe externe, bazat pe proporția divină a textului, poetul ne prezintă o lume văzută și nevăzută, simultan, o lume reală, concretă, care se împletește cu lumea oglindită de cuvinte în țesătura subtilă a lumii. Limbajul e chiar mai mult, reprezintă materializarea gândului profund, menit să transmită receptorului lungimea de undă pe care poate vibra și să se poată armoniza cu divinul care împânzește materia. Cititorul este invitat la o lectură atentă, aparent accesibilă datorită epicii din planul prim, dar din momentul în care intră în joc, el este captat și purtat într-o lume a ideilor decantate până la aurul din miezul lor fierbinte. Mirela-Ioana Dorcescu explică în Glose valoarea manuscrisului recuperat în prezentul volum din masa de timp 1981-1982 și alte perioade. Dânsa ne prezintă, prin ochii specialistului, temele: erotocrația, thanatocrația, aristocrația cu sala armelor, heliocrația (centrată pe Sol invictus), proiecția chipurilor, umbra orașului celest .Prologul volumului are un poem bazat pe erotocrație, șocant pentru un intelectual, la prima vedere, dar corect din punct de vedere a valorilor asumate. Bazându-se pe mitul erosului dintotdeauna, poetul pune în valoare forța divină care animă scena omului creat. De la început, omul a fost creat ca bărbat și femeie (iș – Ișa), după proiectul divin. Această luptă între sămânța femeii și sămânța provocatorului se va derula de-a lungul istoriei. Printre primele porunci (Geneza) datele omului de către Demiurg au fost: creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți pământul; munciți și păziți ceea ce vi s-a dat etc. Porunca perpetuării speciei face parte din blocul vieții, energia divină străbate masa istoriei și domină ființa, cu toate subtilitățile gândirii, marcate de religie, istorie, mit, spiritualitate, magie etc. Eroii poemului sunt Trimalchio, Leda, mireasa, ceasul, „semințele mascule”… De remarcat faptul că poetul folosește femininul pentru elementele aparținând bărbatului fondator de colectivitate. De-a lungul timpului a existat (Apostolul Pavel subliniază acest aspect) o paralelă: „sămânța promisă”/ „sămânța firească”, venită pe cale naturală (vezi Galateni). Așa s-a consolidat tensiunea în istorie, motorul care a dinamizat planurile în viața omului muritor în trup.  Mitul a fost prelucrat de-a lungul timpului de diverși oameni de cultură, iar primul teolog rațional, Pierre Abelard, considerat atlet al minții, a subliniat erosul ca impuls divin în istorie. Povestea de iubire, cu elemente tragice dintre Pierre și Heloise,  a străbătut timpul și a marcat și șocat lumea Evului Mediu, inclusiv intelectualitatea vremii căzută în ruina unei gândiri formale.Cu alte cuvinte, poemul Prolog reține esența existenței umane din punct de vedere ideatic: „Trimalchio, rămas în coada mesei/ Și întrebat, n-a mai știut să spună/ De ce, râzând, cu Leda împreună,/ Mușcaseră din pulpele miresei” (p. 17). Doamna Mirela-Ioana Dorcescu explică aceste teme în Glosă (p.79 și următoarele).  
Poetica de față se bazează pe forța cuvintelor, acestea sunt panere goale, ele se umplu de rod prin culegere, strivire, prelucrare. Omul este chemat să umple de sens existența prin energia lor: „Cuvintele, panere goale,/ Trist așteptând mireasma pură/ De strugure zemos și moale,/ De vin strivit în bătătură…” (p. 21). Ca elemente  complementare apar: plaja, faleza, seara, calea, marea și finalul - cetățile române. Iată, colectivitatea care se coagulează prin activitatea omului energic: „Pe drum mă prind și soarele, și luna,/ Cum umblu din cetate în cetate,/ Prin crenelata lor eternitate -/ Cetățile din vis, dintotdeauna…” (p.26).   Punctul forte al volumului îl reprezintă Agonia caniculei, poemele fiind numerotate de la I la XXXVII, fără a avea un titlu formal, instituind un ciclu compact, cu legături solide între poeme, cu teme profunde și idei marcând providența divină în viața omului, apăsat de miracolul existenței. Poemele au ceva de diamant în structura lor, epicul prezintă concretul, ca fundal, legătura făcându-se prin aventura cunoașterii, după un jurnal spiritual asumat. Eugen Dorcescu este un inițiat, este inițiat continuu și se auto-inițiază în călătoria prin lume: cetate, câmpie, iubire, cunoaștere, prezența chipului, cavalerul, moarte, curăție și evadare în planul suprem.  Orașul este un fruct în câmpie, lăcomia timpului dinamizează peisajul, sudoarea timpului scaldă lumea. Lumea se descompune sub muzica tăcută a caniculei, rămâne nimicul fecund, cel din care Creatorul modelează lumea. Nimicul provoacă, la fel abisul, la fel tăcerea asurzitoare etc. „Viața – cerc hermeneutic în jurul morții…”. Apariția personajelor emblematice în zona caniculară atrage enigmele gândirii: Schleiermarcher… Este teologul care a fundamentat hermeneutica ca știință a cunoașterii adevărului, el pledând pentru cunoaștere și acțiune, „simțirea” prezenței divine fiind un atribut al celor care îndrăznesc să „pipăie” abisul. Este părintele teologiei moderne și apare în peisajul poemului V., ca un inițiator al mișcării într-o lume care nu face nimic…Reflecțiile pe marginea „existenței prăfoase” sunt profunde, se desprind numeroase idei: „La fel de bine poți scrie-n/ neant/ cu un donjon/ sau cu vârful umbrelei./ Doar atât: să găsești/ alfabetul racordului” (p. 38).Fericirea sub toga caniculei este o temă căutată: „Mă număr printre cei fericiți/ sunt conștient că exist/ și conștiința aceasta/ cade în sufletul meu/ ca o lance” (p. 43). Aventura cunoașterii, pe pantele soarelui sau pe corabia blândă a morții, are misterul ei: „Cum poți dovedi o dovadă/ cu însăși dovada?” (p.45). Tentația necunoscutului sfarmă coaja caniculei: „E ațâțător să te pierzi/ în noaptea din tine” (p.50). Cunoașterea este o luptă, dincolo de zidul agoniei care captează interesul imediat, este evadarea din oraș, spre râul montan, după peștii reali și doriți: „Chiar și acolo, în râul montan,/ cristalin,/ fierul trecea îndelung/ (e mic universul)/ din noapte în zi,/ din lumină în beznă/ și apoi, într-o clipă,/ până dincolo-n moarte” (p. 51).Fiecare poem merită o atenție specială, el transmite un mesaj profund, dincolo de cuvinte, poetul depășește limita literară obișnuită și creează un univers spiritual vizibil pentru inițiat, așa cum am arătat. Reținem câteva fațete: apetitul infernului; sfere de beznă; primordialul cadran; lacrimile au culoarea amurgului; înaintând în miresme/ încet/ ca o pasăre-n zare/ ca o rază pe fluviu/ ca un chip înspre moarte; adâncul genunii; săgeata pierdută a gândului; umerii cerului; soarele zboară, ca o păpădie aprinsă; frânghia luminii; etc. Efortul eludează frica omului limitat: „Nu-ți fie teamă:/ ești pe deplin cuprins în univers./ Lin, osmotic, întrepătruns,/ integrat,/ ca un strat de țiței,/ ca o apă freatică…” (p.55). Ultimul poem final trimite spre marea curăție, se face curat în univers, se limpezește absurdul, printre cărțile de știință, printre lucrări esențiale s-au strecurat gândacii, insectele, praful, e o „moarte generală” care cuprinde spiritul, lumea din biblioteca agonizează și ea: „Câteva chipuri de savanți/ privesc/ din supracoperte/ ca din suprasicrie” (p.73). Canicula a uzat substanța istoriei, personajele ies din scenă, intră gândacii harnici și pregătesc noua caniculă, noua agonie, moartea este o etapă în oraș…       Rămâne iubirea ca o pădure de salcâm, un timp al întâlnirilor sub care agonia este învinsă, scurt, spasmodic…Tema cavalerului apare mereu în poezia lui Eugen Dorcescu, cavalerul este un arhetip retrograd, el subliniază dedicarea, slujirea stăpânului, metamorfozele faptelor impuse de stăpân. Este și un simbol al protecției, sub armuri cavalerul se simte apărat de singurătate, violență, moarte. Asemenea stăpânului, el biruie lumea în agonie, slăbiciunile omenești, moartea ca abis al trupului fragil: „Temutele-i deprinderi s-au pierdut./ E fericit. E singur. Și e seară./ Doar din când în când, sub platoșă și scut,/ Un rest de nemurire se strecoară” (Eroul, p. 25).Finalul vremurilor apare ca temă în literatura română, acut și traumatizant la Bacovia, neiertător la Aurel Pantea cu Nimicitorulsau viața în Negru pe negru, ori poate la Adrian Botez cu Autobuzul întârziatîntr-un univers marcat de logos și tradiții fundamentale. Volumul Agonia caniculei este unul important, care marchează cititorul și specialistul, în egală măsură, aflat în zona celor 11 elegii publicate de Nichita Stănescu în orizontul anilor 1966.Recuperarea manuscrisului este o sărbătoare în pajiști de argint, sfidând orașul în agonie…
Constantin StancuSeptembrie 2019
*Eugen Dorcescu, Agonia caniculei, versuri, 124 pagini, Timișoara: Editura Mirton, 2019. Ediție îngrijită. Notă asupra ediției și Glose: Mirela-Ioana Dorcescu. Coperta a IV-a: o fotografie , din anul 1982, a Poetului Eugen Dorcescu.

09. ARHIVE LITERARE: Veronica Micle - Despre iubire, destin, meandrel... - Jan 4, 2020 12:07:00 PM
ARHIVE LITERARE: Veronica Micle - Despre iubire, destin, meandrel...: Veronica Micle, mai altfel… Sunt povești care țin trează atenția a mai multor generații. Relația dintre Veronica Micle și...
10. Concursul Național de Poezie „OCROTIȚI DE EMINESCU”, 2020. Program, organizatori, regulament, date de contact... - Jan 4, 2020 11:59:00 AM




Parteneri şi colaboratori:Uniunea Scriitorilor din România, Filialele Alba-Hunedoara, Mureş, Cluj, Sibiu; Consiliul Județean Alba, Biblioteca Județeană ,,L. Blaga” Alba; Primăria Municipiului Blaj, Consiliul Local BlajDespărţămintele „Astra” Dumbrăveni, Mureș, Sibiu, TârnăveniFacultatatea de Teologie Gr.- Catolică, Departamentul Blaj Muzeul de Istorie ,,Augustin Bunea” Blaj, Biblioteca ,,Școala Ardeleană” Blaj, Casa de Cultură ,,I. L. Caragiale” Ploiești, Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu, Colegiul Militar Liceal ,, Mihai Viteazul” Alba Iulia, Liceul Tehnologic ,,T. Cipariu” Blaj, Liceul Tehnologic ,,Ștefan Manciulea” Blaj
Parteneri media: Radio Blaj; Radio Regional Tg. Mureş; TV AS Târnăveni
Publicaţii: Unirea, Unirea online, Astra blăjeană, Cuvântul liber – Tg. Mureş
Numai poetul 

Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
Asociaţiunea ASTRA Despărţământul „T. Cipariu” Blaj

Primăria Municipiului Blaj                   Biblioteca „Școala Ardeleană” BlajColegiul Național ,,I. M. Clain” Blaj    Biblioteca Județeană „L. Blaga” Alba         Inspectoratul Școlar Județean Alba
vă invită la
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE
„Ocrotiţi de Eminescu”Ediţia a XX-a
1850-1889

Sâmbătă: 25 ianuarie 2020, ora 10.00Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj - Sala festivă
PROGRAMUL MANIFESTĂRIIColegiul Național ,,I. M. Clain”- Sala festivă
Sâmbătă, 25 ianuarie 2020Ora 09,30: Primirea concurenţilor şi a invitaţilor
Ora 10,00: Cuvânt de bun venit:Gheorghe Valentin Rotar, primar BlajIoan Tomoiagă, director Col. Naț. „I. M. Clain”Ioan Mihălțan, preşedinte ASTRA BlajDr. Mircea Frențiu, președinte onorific ASTRA BlajDumitru Acu, președinte ASTRA Sibiu
·            Participă membri ai Uniunii Scriitorilor din România, Filialele Alba, Hunedoara, Mureş, Cluj, Brașov, Sibiu, publiciști și prozatori, invitați: Nicolae BăciuţIon Buzași Valentin MaricaCornel NisteaIon MărgineanuIoan PopaMaria-Daniela PănăzanRăzvan DucanVirgil Todeasă Silvan StâncelNicolae SuciuDumitru BorțanDaniela FloroianCarolina BaldeaIoan Brad



            Ora 10, 30: Concursul de poezie „Ocrotiţi de Eminescu”,             Ediţia a XX-a, aniversară            Secţiunea Recitare din lirica eminesciană ·       cu participarea elevilor şi a studenţilor înscrişi în concurs
Ora 12,00: ,,Din valurile vremii...” –                    Eminescu. 170 de ani de la naștere
            Lansări de carte: ·       Concursul Național de Poezie „Ocrotiți de Eminescu” – 20. Antologie aniversară a Festivalului, la 20 de ani de la prima ediție – prezintă Maria-Daniela Pănăzan, Claudia Oancea-Raica.·       Dumitru Hurubă, Mai altfel despre Veronica Micle; Poezii (antologie) – Veronica Micle – prezintă Nicolae Băciuț.
Ora 13,00: REGAL DE POEZIE EMINESCIANĂ   CU INVITATUL SPECIAL, ACTORUL DOREL VIȘAN
Ora 14,00: Festivitatea de premiere a laureaţilor Concursului Naţional de Poezie ,,Ocrotiţi de Eminescu", Secţiunile recitare și creație
*Manifestarea va fi prezentată în direct  de TV AS TârnăveniModerator: NICOLAE BĂCIUȚ
         Concepere program: Claudia Oancea-Raica, Ioan Mihălțan 



REGULAMENT SPECIAL
ORGANIZATORI:ASTRA, Despărţământul ,,Timotei Cipariu’’ – Blaj, Președinte de onoare, dr. Mircea Frențiu, Președinte, ing. Ioan Mihălțan, tel. 0740459822Prof. dr. Maria-Daniela Pănăzan - scriitor, Colegiul Național „Gh. Lazăr” SibiuProf. dr. Oancea-Raica Claudia, Colegiul Național „I. M. Clain” BlajAdrese: str. Tudor Vladimirescu, nr. 56, Blaj, tel. 0744560918E-mail: crisanclaud@yahoo.com,  danielapanazan@yahoo.com
PARTENERI:Consiliul Judeţean AlbaPrimăria Municipiului BlajConsiliul Local al Municipiului BlajBiblioteca Judeţeană ,,Lucian Blaga” AlbaUniunea Scriitorilor, Filialele Alba-Hunedoara, Cluj, Brașov, Mureș, SibiuDirecția Județeană pentru Cultură MureșRevista „Vatra veche” Inspectoratul Şcolar Judeţean AlbaColegiul Naţional,,I. M. Clain” BlajColegiul Național „Gheorghe Lazăr” Sibiu
SCOPUL PROIECTULUI ŞI OBIECTIVUL GENERAL:Stimularea şi valorificarea interesului elevilor şi cadrelor didactice faţă de opera poetului naţional Mihai Eminescu la 170 de ani de la naștereOBIECTIV GENERAL:Afirmarea şi promovarea creaţiei eminesciene, ,,expresie integrală a spiritualităţii româneşti’’OBIECTIVE SPECIFICE:Creşterea interesului faţă de poezia eminescianăStimularea talentului elevilor prin realizarea de creaţii artisticeDescoperirea, promovarea şi mediatizarea tinerelor talenteAsigurarea unui demers interactiv al receptării creaţiei eminesciene, valorificând și stimulând potenţialul creativ şi originalitateaCunoaşterea şi promovarea valorilor autentice din cultura românăDezvoltarea orizontului cultural al tinerilorREGULAMENTUL CONCURSULUISECŢIUNI:-        Recitare din lirica eminesciană -        Creaţie literară: poezieLa concurs pot să participe elevi aparținând Școlilor gimnaziale, liceeni şi studenţi, secțiunile adresându-se pe de o parte elevilor de gimnaziu, iar, pe de altă parte, liceenilor și studenților. La secţiunea Recitare, concurenţii trebuie să pregătească un text reprezentativ din creaţia eminesciană. Textul să fie bine cunoscut şi interpretat adecvat (nu se acceptă citirea textului). Profesorii coordonatori sunt rugați să trimită pe adresele de email (crisanclaud@yahoo.com,  danielapanazan@yahoo.com) un tabel cu numele elevilor, clasa, poezia care va fi recitată și numele / emailul profesorului coordonator, până în data de 20 ianuarie 2020. 3.     Se recomandă ca timpul de recitare să nu depășească sub nicio formă 5 minute, iar din poemele ample eminesciene să fie alese doar fragmente. La secţiunea creaţie, concurenţii trebuie să trimită: 4-6 poezii.
Notă!Creațiile vor fi redactate la calculator, având un motto, la care se adaugă un CV și vor fi expediate exclusiv la adresele de email: crisanclaud@yahoo.com,  danielapanazan@yahoo.com.
Juriul este alcătuit din poeţi, scriitori şi profesori de Limba şi Literatura Română.Premii se acordă atât la secţiunea Creaţie, cât şi la secţiunea Recitare şi constau în diplome şi cărţi. La fiecare secţiune se pot acorda:Marele PremiuPremiul IPremiul IIPremiul IIIMenţiuniPremiul Special al juriului „Silvia Pop”.PARTICIPANŢI:Elevi şi studenţi din judeţele: Alba, Argeş, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Cluj, Dâmboviţa, Hunedoara, Iaşi, Mureş, Prahova, Sibiu, Maramureș, Iași, Bacău, Covasna ş.a.
LOC DE DESFĂŞURARE: Colegiul Național „Inochentie Micu Clain” Blaj CALENDAR DE DESFĂŞURARE:Lucrările se vor trimite până pe data de 20 ianuarie 2020,prin email: crisanclaud@yahoo.com, danielapanazan@yahoo.com.
NOTĂ!Laureații care nu se pot  prezenta, din motive obiective, la festivitatea de premiere, sunt rugați să ia legătura cu organizatorii fie prin email, fie prin telefon.Jurizarea lucrărilor (21-23 ianuarie 2020)Festivitatea de premiere (Blaj, 25ianuarie 2020)EVALUAREA PROIECTULUI:Impactul în rândul elevilor şi al cadrelor didacticeCalitatea lucrărilor primiteModul de reflectare în mediaPublicaţia realizată prin lucrările premiate și publicarea celor mai reușite creații în revista „Astra blăjeană”și în antologia Concursului.

ASTRA, Despărţământul ,,Timotei Cipariu’’ Blaj, Preşedinte,ing. Ioan Mihălțan

11. Nicolae Manolescu 80 - Jan 3, 2020 2:19:00 PM

Sursa. Rev. „Discobolul”, 262-263-264/2019
12. Costache Ioanid: Nu-i singur Iuda vinovat... - Jan 3, 2020 10:41:00 AM

Costache Ioanid sau puritatea tainelor
În anul 1938 Costache Ioanid, poate mai puţin cunoscut poeţilor şi criticilor de modă nouă, trăieşte o experienţă profundă.. Este operat, iar în timpul operaţiei atinge stadiul de moarte clinică, totul în urma unui diagnostic greşit. În această stare, are ocazia să- şi privească propriul trup imobil, de sus, din tavanul sălii de operaţie. Dumnezeu i-a acordat o viziune, a ridicat puţin draperia, a ridicat puţin un colţ de eternitate pentru ca poetul să poată percepe, într-o stare deosebită, taina.În anul 1939 descoperă legătura dintre profeţie şi Biblie, începe să studieze cu profunzime pe marii profeţi. În anul 1940 începe studiul Bibliei, împreună cu Richard Wurmbrand, un mare creştin. Deşi este pătruns de puterea cuvântului sfânt, preferă să-şi recite doar versurile, ca mod de comunicare profundă a omului cu Dumnezeu, semn că doar în sfinţenie se poate împlini cuvântul ca mesaj.Costache Ioanid s-a născut artist, a fost marcat de pecetea harului, a suferit, ca lecţie de iniţiere, dar a şi cunoscut dragostea de veşnicie . A fost pictor, sculptor, poet. Prin puterea artei şi a cuvântului sfânt, prin stăruinţa asupra tainelor eterne, poetul străbate vremurile perioadei comuniste, între anii 1958 – 1961 nu are un serviciu permanent, dar este aproape de Dumnezeu, de cuvânt, de Biserică.  În mod cert poetul a făcut parte din Biserica vie a Domnului, iar acum face parte din Biserica cerească, acolo unde minunea este prezentă. Sunt cunoscute mai multe cicluri din poezia lui Costache Ioanid, mai ales credincioşii îl cunosc în dragostea eternă a lui Isus cu  Porumbiţe albe,  Taine, Zile şi sărbători în Betania, Cuvinte pentru Zacheu, Împărăţia copiilor etc.Dincolo de versul poeziei sale apare mesajul jertfei,  ale aşteptării minunii, ale destăinuirii, ca mod de părtăşie în cuvânt.Personajul principal, tema, stilul operei, sunt toate focalizate în Isus, poezia lui Costache Ioanid se lipeşte de Dumnezeu, trăieşte prin Dumnezeu, atinge astfel eternitatea, cu blândeţe, cu bunătate, prin cuvinte care schimbă clipele zilei, poezia sa demonstrează că din acelaşi izvor nu poate ieşi apă amară şi apă dulce, refuză putrezirea, acceptă lumina.
“Nu-i singur Iuda vinovat/ de sângele ce se dădu./ Nici marii preoţi, nici Pilat, / ci lumea –ntreagă prin păcat !/ Şi eu, şi tu...  “ (Nu-i singur Iuda vinovat).Existenţa poetului şi a lumii depinde de Dumnezeu, de Fiul, prin mângâiere cu Duhul. Există o smerenie necesară în versului poetului, care îşi găseşte bogăţia în chiar Mântuitorul lumii: “ Nicidecum, nicăieri, nici o clipă/ nu pot fi fericit fără El./ Lângă El, peste a morţii risipă, / voi sbura ca un alb porumbel“ (Nicidecum).Zborul acesta în alb învinge moartea, învinge putrezirea, e un fulger scurt, aşa cum ne dorim, este refuzul risipei.Prin poezia lui Ioanid se mai pot descoperi tainele creaţiei, mari întâmplări ale experienţei Isus în viaţa fiecăruia, parcă există aripi în cosmos, sunt şapte uşi de aşteptare. Peste toate apare natura, anotimpul, o floare care învinge secunda, există în poezia sa o lecţie de armonie venind de la Dumnezeu, există taina judecăţii finale şi a împăcării omului cu Cel de Sus, cu toată creaţia, cu lucrările nevăzute: “Când trandafirii înfloresc, / o mare taină-n ei se-arată. / Când trandafirii înfloresc, /toţi cei ce-aşteaptă şi iubesc/ aud un susur îngeresc/ din primăvara neuitata”.   Costache Ioanid s-a născut  în anul 1912 şi s-a întors la Domnul în anul 1987. În această perioadă  poezia sa a fost un fulger pur, multe din versuri s-au întâlnit în muzică și cu muzica. Costache Ioanid nu a trădat frumosul,ci mai mult, a păstrat taina în forma ei primară: lumina. Lumina prin care vedem lumina…                                                                                                        Constantin Stancu  
Foto: Frescă din Bis. Ostrov, jud. Hunedoara 
13. Radu Igna: Drumul spre subterane. Proza scurtă și lucidatea personajului de bună credință... „Deşi pare că autorul refuză marile evenimente ale epocii pentru povestirile simple, el de fapt ne pune la dispoziţie istoria curentă, nevăzută şi parcă fără importanță pentru elite, politicieni, critici, istorici, care nu mai văd pădurea de copaci, vor schema de succes, indiferent dacă adevărul este scris sau nu” - Jan 3, 2020 10:33:00 AM

UP AND DOWN

Cu fiecare carte scriitorul Radu Igna caută să-şi justifice crezul de viaţă mai mult decât scopul artistic. Cărţile sale vin dintr-o zonă a obişnuitului, fără ca autorul să facă eforturi de a inventa istoria, doar constată mişcarea lumii cu atenţie, cu puţină ironie, cu multă căldură, parcă ne-ar vorbi de aproape, conştient că doar cuvântul rostit are puterea de a da viaţă. Este o luptă pentru viaţă pe care o dau personajele sale, după modelul lor limitat, lipsit de orizont. Scriitorul este sincer, nu inventează povestiri pentru că ele există, fac parte din lumea noastră, ca o rană. Există o modă în lumea literară aceea de a da un scop comercial cărţilor, au fost şi sunt reţete de succes care aduc bani, dar care inventează viaţă pentru că oamenilor le plac poveştile şi pentru sunt în căutarea unei lumi mai bune, mai altfel, a unei lumii pline de aur aici, în imediata apropiere, fără alte trimiteri, lumea nu mai are răbdare, iar lipsa de răbdare este lipsa salvării de care fiecare avem nevoie. Deşi Radu Igna ne avertizează că orice asemănare a personajelor sale cu situaţii sau personaje reale este absolut întâmplătoare, avertismentul ţine de ironia sa fină, venită pe filiera literaturii engleze, este aici umorul sec al englezului prins în ceaţă, dar care vede la modul absolut… Carte Lazăr nu mai vine, Editura Călăuza v.b, 2005, Deva, avându-l drept consilier editorial pe domul Valeriu Bârgău, este una de proză scurtă şi de viziune lungă. Se înscrie în modul de a scrie a lui Radu Igna, povestiri scurte, dar relevante, de sub mâna sa de scriitor adevărat ies aceste povestiri după apariţiile sale însemnate:  Vâltoarea,  Nimic deosebit în timpul serviciului meu,  Valea proscrişilor, etc. În Transilvania astfel de scriitori dau lumină literaturii române, deşi aceasta îi asimilează cu multă dificultate pentru că nu prea sunt  “la modă“...Spre deosebire de scrierile anterioare, această proză scurtă este străbătută de un fior metafizic profund, enigma în faţa morţii, tremurul că fiecare scriere trebuie să trimită la ceva mai înalt. Radu Igna pare să nu fie explicit în mesaj, dar aparent acest lucru pentru că sistemul prozei sale scurte deschide lumea pentru cititor: bătrânul care la sfârşitul vieţii duce o luptă cruntă cu nucul din grădina sa, o luptă aparent inegală, un om sleit de puteri, aproape fără minte, cu mintea pierdută prin istoria noastră recentă, el vrea să fie biruitor, pentru că o viaţă întreagă a luptat. Pentru ardeleni nucul este un simbol, iar lupta finală a omului cu simbolul este una care duce spre destin, cu siceritate, cu altruism.Apoi prezenţa omului în faţa clădirii din Centru Perfect, necesitatea atingerii noroiului, mersul pe noroi, este unul al simbolului, pentru dincolo este covorul roşu, ca semn al puterii care cade, sau care se ridică, a puterii abstracte, rupte de oamenii care trebuie să treacă prin noroi pentru a ajunge la individul în care te poţi contopi. Dincolo de mesajul scrierilor există deja un alt mesaj, al deschiderii spre o altă lume, liniştea din povestirile sale este una aparentă, istoria clocotește subteran, este istoria fiecărei zile, a fiecărui destin. Deşi pare că autorul refuză marile evenimente ale epocii pentru povestirile simple, el de fapt ne pune la dispoziţie istoria curentă, nevăzută şi parcă fără importanță pentru elite, politicieni, critici, istorici, care nu mai văd pădurea de copaci, vor schema de succes, indiferent dacă adevărul este scris sau nu. Radu Igna nu ne dă “ ţeapă “ prin povestirile sale, el descrie istoria invizibilă aparent a oamenilor de lângă noi în căutarea identităţii proprii şi nu fabricate. Întâmplările doamnei Măriuca Pistol din staţiunea românească, cu iz de cădere umană, este de fapt transpunerea în realitate a vieţii din manelele de fiecare zi pe care le îngăduim în numele libertăţii şi ne facem că nu vedem libertinajul, care nu duce nicăieri, dar deja a fabricat mediul cultural pentru mulţi. Acest lucru nu este explicit la Radu Igna, este implicit, iar discreţia sa provoacă cititorul şi, mai ales, elita din lumea artiştilor.Escrocul din maşină de ocazie imită pe cel de sus, de la putere, nu mai are la dispoziţie un alt limbaj, un alt mecanism, s-a blocat în mecanismul tranziţiei, mimând afacerea, în fond economia noastră este imaginea unui autovehicul vechi care merge, aduce bani, deşi pare recuperat de la fierul vechi. Traseul este unul real, al celor care fac pe transportatorii de ocazie, fără autorizaţii, dispuşi să ne ducă la centru, printr-un peisaj dureros de exact. L-am parcurs şi eu, iar realitatea din spatele povestirii este o rană. Deşi pare uşor ironic în scrierile sale, autorul, de fapt, este trist, este tristeţea unei generaţii care a ratat sosirea deşi avea o şansă extraordinară în decembrie 1989, este tristeţea profesorului, pentru că Radu Igna este un profesor serios, care îşi vede elevii căzuţi în tranşeele vieţii, bucuroşi că au soluţii, acolo unde mediul social şi de afaceri nu le are, ci doar le mimează.Individul care face greva sa personală pentru o mărire de salariu şi două cafele gratuite pe zi, personajul care va fi disponibilizat şi va primi de fapt un şut undeva mai jos de starea sa umană, este doar în aparenţă o stare a unuia satiric, unul plin de umor, este o realitate dură iar scriitorul a fost blând cu personajul, pentru că nu l-a umilit şi mai mult, aşa cum sunt umiliţi cei mai mulţi, poate că trecerea de la o societate la alta, de la un sistem social la altul ar fi putut fi mult mai altfel, dacă omul nu ar fi fost umilit, pe când alţii şi-au făcut titluri de glorie din această umilinţă, clădindu-şi opoziţia politică pe degradarea individului, care nu mai are ieşire, în fond nu toţi putem fi oameni de afaceri, unii doar trăim în timpul nostru, cu iluziile noastre , aşa cum le are personajul povestirii -  Nevoitu. Lumea paralelă dintre ceea ce facem şi ceea ce visăm este una reală, ne ducem istoria cu modestie între vise şi realitate.Titlul cărţii este dat de povestirea scurtă Lazăr nu mai vine, povestea vieţii unei generaţii care s-a dus, a unei generaţii care şi-a ascuns într-un fel propriu identitatea, pentru a-şi câștiga pâinea zilnică, pentru a-şi câştiga viaţa, o generaţie care a plătit preţul, bolnavă fizic şi moral, roasă de acidul istoriei, Lazăr nu mai poate veni, el s-a dus, istoria l-a transpus într-o altă dimensiune, sub ochii noştri.Fiecare povestire are tâlcul ei, are mesajul ei, Radu Igna a fost sincer cu noi, ne-a prezentat cetatea din provincie, cetatea în care oameni diverşi se unesc pentru a trăi, căutând sensul mai mult decât investitorii, neapărat străini, care nu mai vin, cetatea din povestori poartă numele de Dolmă, după cum oraşul din America unei alte povestiri cu titlul Up and Down, acolo unde românii îşi caută identitatea, de parcă orăşelul din America este oglinda de peste mări şi țări, de parcă tragedia umană de aici seamănă cu cea de acolo, acolo unde visăm că vom fi.Povestirile sunt scrise într-un registru plin de umor şi sarcasm, dar tristeţea este fundalul care le dă viaţă, luciditatea omului care a sperat şi care nu mai vine, a celui care trece prin istorie cu autovehiculul de ocazie şi care până la urmă se încurcă singur în visele sale. Dincolo de noroi este covorul roşu, înaltul demnitar i-a mai acordat o şansă omului care şi-a făcut stadiul în Văgăuna, localitate care seamănă cu una de foarte aproape. De fapt bătrânul fără minte care doboară nucul bazat pe puterile puţine, aşa cum este descris în povestirea Simbioză, este chiar omul care se doboară pe sine, într-o zi “în grădina apăsată de puterile primăverii“.Radu Igna rămâne un scriitor important prin sinceritatea sa, prin scrisul aparent obişnuit, dar trist de real, cu note de umor şi sarcasm.El scrie în povestirea Drumul spre subterane: “După ani de claustrare în sertarele editurii de stat, iat-o gata de drum dintr-o editură particulară, pe spezele autorului, două sute de pagini într-o copertă cu un desen suprarealist din care ţâşneşte titlul…”. Igna este lucid în privinţa operei sale, simte o durere pentru că lumea literară nu poate primi viaţa pur şi simplu, deja vrea altceva, ceva ce nu s-a mai trăit, nu vrea povestiri din lumea reală, vrea poveşti de succes, precum viaţa vedetelor fabricate pe calculator, din interese economice, pentru ca lumea să scoată banii în faţa invenţiilor necesare şi să uite că trebuie zilnic să ÎNVEŢE să-şi trăiască viaţa. Din acest punct de vedere Radu Igna este lucid, dar nu a putut trăda literatura clasică din care a învăţat să fie om, dascăl, comentator al textelor importante…
Constantin StancuIarna, 2006. 
14. Migranți fără bagaje... Migrația și capitalismul „barbar” - Jan 3, 2020 10:10:00 AM

(fragment) 

Poet, cronicar literar şi publicist, Constantin Stancu se afirmă în anii 1983, 1984  prin premiile obţinute la concursurile de poezie lansate în cadrul Festivalului “Lucian Blaga“, de la Sebeş, judeţul Alba. Atent la seismele sociale, martor al istoriei contemporane, cu modificările din societatea românească de după 1990, autorul încearcă să le prindă în forma amplă a romanului. În 2016 publică Vadul Ars, iar în 2019, Migranţi fără bagaje.
Prezenţa unui topos ficţional, Vadul Ars, care ascunde probabil unul real, cunoscut prozatorului, şi a personajelor din acest spaţiu, ne face să credem că noul roman îl continuă pe primul. Romancierul surprinde două fenomene din postcomunism: migraţia românilor spre Occident şi evoluţia societăţii româneşti spre o formă de capitalism “barbar“, în care se încalcă orice lege, după principiul machiavelic, pentru a parveni social. E o scăpare din frâu după 1989, o degringoladă morală a lumii sub tentaţia banului într-o perioadă istorică confuză, de tranziţie,  în care se afirmă o nouă pătură socială, afaceriştii de tot soiul, avizi de putere, cocoţaţi spectaculos în vârful ierarhiei sociale. ....

Ceea ce îi reuşeşte prozatorului e imaginea degradării morale a societăţii în tranziţie, dialogul prin care deconspiră sursele parvenitismului şi efectele lui nocive, încrengăturile dintre medii sociale şi politică, specularea istoriei, religiei, culturii de către politicieni în campanii electorale. Limbajul pitoresc al personajelor trădează vulgaritatea, mediocritatea, absenţa moralităţii, în ciuda  statutului social. 

Sonia ElvireanuDiscobolul, nr. 262-263-264/ 2019, p. 116
16. ACTUALITATEA LITERARĂ ȘI SĂRBĂTORILE DE ANUL NOU 2020. O felicitare de la Nicolae Silade - Dec 30, 2019 2:54:00 PM



Nicolae Silade

actualitatea
actualitatea literară
nicolaesilade.blogspot.com
facebook.com/ziarulactualitatea
facebook.com/actualitatealiterara
actualitatealiterara@yahoo.com
ziarulactualitatea@yahoo.com
18. VIAȚA CA O CLIPĂ - Dec 27, 2019 8:32:00 AM

Din pântecul mamei, blând, În braţele ei şi mai departe,Lui Dumnezeu îi plâng şi cântCând mă pune-ntr-o carte!

E cartea vieţii, curată,Totul într-o clipă înfloreşte,El o scrie cu sânge, iată,Şi din iubire mă creşte...
Intru în trupul cel tânăr,Mă ţine de mână, iubitor,Mă poartă uşor pe umăr,Şi totul se face dragoste, ură şi dor...


O iubesc pe Ana ori Maria,O poveste cu inel şi cânt,Albul ei picură veşnicia,Ea pune o clipă, eu – un cuvânt!
Fulgerător au trecut toate,Mintea-i zguduită de proverbe,De moarte vom avea parte, Prin adjective, semne şi verbe.
Între două lumi rotundeMi-am pierdut și aripile,Voi regăsi comori, urme,Viaţa netrăită, clipele...
Zilele sunt cât un lat de mână,Viaţa un salt acolo, Sus,Veşnicia-i ultima săptămânăMăsurată cu sânge de Isus... 

c STANCU


19. Revista „Vatra veche”, nr. 12/2019. Sumar, semnal, oameni și cărți, sărbători cu har - Dec 27, 2019 8:17:00 AM

Lecturi:
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/
21. O amintire din anul 2017 - Agnita: Creație literară - 125 de elevi - Dec 23, 2019 4:29:00 PM
Performante poetice bistritene la Agnita.



De curand, Concursul Regional "Oda primaverii", Agnita, editia a V-a, si-a desemnat castigatorii, la cele patru sectiuni: creatie literara, recitare din literatura romana si engleza, afise si postere tematice, mestesuguri traditionale. La sectiunea Creatie literara, au participat 125 de elevi din mai multe judete ale tarii. Juriul la aceasta sectiune a fost constituit din: Irina Petras, critic literar, eseist, traducatoare, presedinte Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din Romania, Constantin Stancu, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Alba-Hunedoara, Maria Daniela Panazan Lorinczi, istoric literar, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Alba-Hunedoara, coordonator de proiect, responsabilul sectiunii de Creatie literara.
            Premierea, derulata la Colegiul Tehnic A. T. Laurian, Agnita, s-a desfasurat in cadrul unui eveniment deosebit, dupa decernarea titlului de Cetatean de Onoare Doamnei Irina Petras, absolventa a Liceului gazda. Laudatio a fost sustinut de doamna profesoara Maria Daniela Lorinczi Panazan, moderatoarea manifestarii, care a coordonat cu calm, siguranta si multa naturalete evenimentul.

            Judetul nostru a fost reprezentat foarte frumos la aceasta competitie poetica, la sectiunea creatie literara. Dintre castigatori, patru eleve si coordonatoarea lor de la Palatul Copiilor Bistrita au participat la premierea de la Agnita, obtinand urmatoarele premii: la ciclul primar: Ioana Nectaria Balan (Premiul I), Mara Sfintean (Premiul II); iar, la gimnaziu: Roxana Resvanta (Premiul I) si Iulia Rebrean (Premiul II), Micile Blandiene Bistritene provenind de la scolile gimnaziale: Avram Iancu, Nr. 1, Nr. 4 si de la Colegiul National Liviu Rebreanu. Poetesele in devenire au si citit din creatiile lor in cadrul manifestarii.
            Impresiile colegelor noastre vorbesc de la sine:
            "A fost perfect! O experienta pe care as repeta-o cu drag. Am fost primite cu multa dragoste de cateva persoane minunate. Foarte multi copii au participat la toate sectiunile. Am asistat la oferirea titlului de Cetatean de Onoare al orasului Agnita doamnei Irina Petras. Sunt incantata de aceasta experienta!" - Ioana Nectaria Balan;
            "A fost exceptional! O intreaga aventura plina de fericire! Ma bucur ca am adus zambete pe fata oamenilor, ca am calcat prin gradina raiului si ca am intalnit persoane importante!" - Mara Sfintean;
            "Parca sunt intr-un vis fericit! Imi dau seama ca poezia este viata mea, atunci cand ma descarc in ea si imi curge cate o lacrima. Pe scurt: visul meu a devenit realitate. Nu mi-am imaginat vreodata ca voi ajunge pana aici. Am avut ocazia sa o intalnesc pe doamna Irina Petras, presedinta Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj. Acum mi-am dat seama ca, prin poezie, poti sa faci inconjurul lumii." - Iulia Rebrean;
            "Calatoria catre Agnita a fost una plina de viata. Am cules flori din rai, am primit ajutor si, cand am ajuns, totul a fost si mai frumos. Nu pot sa uit cuvintele pe care doamna Irina Petras le-a spus la un moment dat: Daca nu ajungi mai ai inca un viitor pentru ca, daca ai ajuns, ai incremenit. Aceasta calatorie m-a ajutat sa inteleg multe. Pentru mine a fost una magica!" - Roxana Resvanta.
            Profesoara lor de creatie literara, Ionela-Silvia Nusfelean, ne-a impartasit: "Am inteles ca exercitiul creativ ne poate ajuta sa ajungem mai bine la noi, sa ne concentram mai bine asupra lumii si a sinelui nostru, dupa cum ne zicea si doamna Irina Petras, care, exuberanta, a tinut la Agnita o splendida lectie de literatura si viata. In urma acestei reusite, Micii Blandieni Bistriteni au fost invitati in mai la filiala Cluj a USR. Drumul spre premierea de la Agnita a fost posibil prin bunavointa parintelui Horatiu Muresan, din Parohia Ortodoxa Chirales, care ne-a pus la dispozitie un mijloc de transport binecuvantat, si prin sustinerea financiara a domnului prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, care au inteles ca efortul creativ si implicarea reala intr-un demers, girat de MEN si USR, merita incredere. Suntem recunoscatori.".
            Din judetul nostru au mai participat la concurs, cu rezultate frumoase, elevii: Sara Dobocan (premiul II), Malina Moldovan (Premiul III) si Mara Barna (Mentiune),  de la Sc. Gimn. Stefan cel Mare, prof. coord. Sanda Ganea; Alexandra Moldovan (Mentiune), de la Liceul Tehnologic Lechinta, prof. coord. Mariana Petrican; Bianca Rus (Premiul III), Razvan Dancul (Mentiune), de la Clubul Copiilor Nasaud, prof. coord. Maria Gonda Rus; si inca trei elevi de la Palatul Copiilor Bistrita: Maia Pintea (Premiul III), Sc. Gimn. Nr. 1, Matia Boca (Mentiune), Liceul Crestin Logos, si Alexia Dohotari (Mentiune), Sc. Gimn. Nr. 1, Bistrita, Alexia, care s-a concentrat, inainte de "Oda Primaverii", un pic mai mult pe olimpiada judeteana de limba si literatura romana si care a reusit sa obtina la olimpiada punctajul maxim. Minunat!

            Felicitari tuturor!
Grupa de Jurnalism a Palatului Copiilor Bistrita


Sursa: Bistritanews - 10 aprilie 2017
Foto: Maria-Daniela Pănăzan - Lorinczi
22. Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Uniunea Scriitorilor din România Anunță publicarea volumului I--You--We Translate Literature [Cum] Traducem literatura? - Dec 23, 2019 11:29:00 AM
Contemporary Literature Press
Friday 27 December 2019 Press Release
Online PublicationContemporary Literature Press,
under  The University of Bucharest, in conjunction with The British Council, The Romanian Cultural Institute, and The Writers' Union of Romania,

Announces the publication of

I--You--We Translate Literature
[Cum] Traducem literatura?

Diary of a Masterclass. Jurnal de Masterclass.

Edited by Lidia Vianu

ISBN 978-606-760-181-7
            An MA Programme that does not train students for a profession needed on the labour market is doomed to fail: sooner or later, it will die. This Masterclass of Literary Translation is an academic, literary and editorial project that also promotes Romanian literature in the world, by translating it into English.
            The fifth edition of the Masterclass for literary translation "Lidia Vianu's Students Translate" took place between 25--29 November 2019, at the University of Bucharest. Seventeen literary translators, two literary agents and one cultural manager have talked and worked with the graduates of the MA Programme for the Translation of the Contemporary Literary Text (MTTLC).
            Nowadays, literary translation, as a profession, has changed a lot. English has become the language of the globe. Many writers want to be read all over the world, and consequently they want to be translated into English. The organisers of this Masterclass [Lidia Vianu and Headsome Communication] meant to explain this change to the students and guide them towards it in a very practical way.
            During the five days of the Masterclass, the students met professional literary translators: Mihaela Buruiană, Ionela Chirilă, Dan Croitoru, Iustina Croitoru, Vali Florescu, Mihaela Ghiță, Bogdan Ghiu, Iulia Gorzo, Radu Paraschivescu, Luana Schidu, Claudiu Sfirschi--Lăudat, Miruna Voiculescu. They were also informed about important professional associations such as the Romanian Writers' Union, the Romanian Association of Literary Translators, important Romanian publishing houses (Humanitas, Polirom, Art), the communication agency run by Oana Boca Stănescu. Two literary agents (Livia Stoia and Marilena Iovu) explained what a literary agent does. Nicolae Mandea, stage director and professor at the Theatre Academy, discussed the difficulties of supertitles. The Director of the National Theatre of Bucharest, Ion Caramitru himself, closed the entire Masterclass by inviting the graduates to work with the actors in the process of including supertitles on stage. The students have been studying supertitles and working for the National Theatre of Bucharest for a year now.
            For five days, MTTLC students have been shown various ways of "stealing" rather than studying the secrets of one of the oldest professions in the world---the one that is closely related to the Tower of Babel and to Rosetta Stone. The aim of these many encounters has been to bring well--translated books to Romanian readers in the very near future, and also to make Romanian writers accessible to English--speaking readers. The University of Bucharest is supporting in this way the profession of literary translation from and into English.

I--You--We Translate Literature. [Cum] Traducem literatura? edited by Lidia Vianu, is formally launched on Friday 27 December 2019. It is available for consultation and downloading on receipt of this Press Release, at the following internet address


http://editura.mttlc.ro/translate-literature-nov2019.html

You are kindly invited to visit the Contemporary Literature Press website at http://editura.mttlc.ro/. For comments or suggestions, please contact the publisher lidia.vianu@g.unibuc.ro.
Contemporary Literature Press

Translation Café
eZine of Modern Texts in Translation

Contact us

Visit our Facebook page

vineri 27 decembrie 2019 Comunicat de Presă
Ediție onlineContemporary Literature Press,
sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și Uniunea Scriitorilor din România

Anunță publicarea volumului

I--You--We Translate Literature
[Cum] Traducem literatura?

Diary of a Masterclass. Jurnal de Masterclass.

Editat de Lidia Vianu

ISBN 978-606-760-181-7
            Un masterat care nu duce către o profesie necesară pe piața forței de muncă este un program ratat: el va dispărea mai devreme sau mai târziu. Proiectul acestui Masterclass de Traducere Literară este în același timp un proiect academic, literar, editorial și de promovare a literaturii române pe glob.
            În perioada 25--29 noiembrie 2019, la Universitatea din București, a avut loc a V--a ediție a Masterclass--ului de traducere literară „Lidia Vianu's Students Translate.” De data aceasta, 17 traducători literari, două agente literare și un manager cultural au discutat și au lucrat împreună cu studenții Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC).
            Intenția organizatorilor [Lidia Vianu și Headsome Communication] a fost să îndrume studenții către profesia de traducător literar, care în mileniul trei capătă cu totul alte dimensiuni---având în vedere că engleza a devenit limba întregului glob, și că orice autor își dorește să fie accesibil cititorilor din toate țările, prin intermediul unei traduceri în limba engleză.
            Printre profesioniștii pe care studenții au avut ocazia să îi întâlnească de--a lungul celor cinci zile se numără traducătorii literari Mihaela Buruiană, Ionela Chirilă, Dan Croitoru, Iustina Croitoru, Vali Florescu, Mihaela Ghiță, Bogdan Ghiu, Iulia Gorzo, Radu Paraschivescu, Luana Schidu, Claudiu Sfirschi--Lăudat, Miruna Voiculescu. Au fost prezentate masteranzilor Uniunea Scriitorilor, Asociația Română a Traducătorilor Literari, editurile Humanitas, Polirom și Art, agenția de comunicare Headsome Communication. Două agente literare cunoscute, Livia Stoia și Marilena Iovu, și managerul cultural Oana Boca Stănescu au propus masteranzilor stagii de internship, și le--au explicat ce înseamnă profesia de agent literar. Profesorul și regizorul Nicolae Mandea (UNATC) le--a vorbit masteranzilor despre specificul supra--titrării pentru scenă. Directorul Teatrului Național București, Ion Caramitru însuși, a încheiat Masterclass--ul la Sala Media a TNB, și a invitat masteranzii la un stagiu de aplicare a supratitrării la Teatrul Național, având în vedere că masteranzii lucrează la supratitrare de un an încoace.
            Timp de cinci zile, li s--a arătat tinerilor învățăcei cum să „fure” tainele uneia dintre cele mai vechi meserii din lume, aceea care se legitimează prin Turnul Babel și Rosetta Stone. Scopul acestor întâlniri este ca, în viitorul foarte apropiat, să aducă cititorului român cărți bine traduse, dar și să trimită scriitori români în universul anglofon. Universitatea din București promovează, astfel, profesia de traducător literar din și în limba engleză.

I--You--We Translate Literature. [Cum] Traducem literatura? editat de Lidia Vianu, se lansează oficial vineri 27 decembrie 2019, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:


http://editura.mttlc.ro/translate-literature-nov2019.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website--ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm adresați--vă Editurii,  lidia.vianu@g.unibuc.ro
23. DESPRE SĂRBĂTOAREA „CRĂCIUNULUI”... - Dec 22, 2019 3:54:00 PM

…Crăciunul este, dacă ne gândim noi bine, PRIMA RĂSTIGNIRE a Lui HRISTOS-DUMNEZEU. Sensul Răstignirii Cristice este, în mod EGAL : 1- Autosacrificiul Dumnezeiesc, pentru Mântuirea Omenirii, cât și : 2- Îmbrățișarea Cosmică Supremă, prin care HRISTOS-DUMNEZEU ne reia, întru Sinele Său Divin - și ne redă STĂRII NOASTRE REAL-ADEVĂRATE : aceea de Prieteni și Frați mai Mici ai Lui HRISTOS-DUMNEZEU – dar și STARE DE FRĂȚIE-ÎNFRĂȚIRE (…iar nu de CANIBALISM RECIPROC !!!), între TOATEregnurile (precum era/este în Rai : ”Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul, ca şi boul, va mânca paie; Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi, în vizuina şarpelui otrăvitor, COPILUL ABIA ÎNŢĂRCAT ÎŞI VA ÎNTINDE MÂNA. NU VA FI NICI O NENOROCIRE, NICIO UCIDERE ŞI NICIUN PRĂPĂD, ÎN TOT MUNTELE MEU CEL SFÂNT!”) : Peștera=Regnul Mineral, Ieslea=Regnul Vegetal, Turmele de Oi, Asinul și Boul=Regnul Animal, Păstorii=Regnul Umano-Divin, Magii=Vizionarii, Prorocii și Sfinții=Spiritele Supraumane, Scările de Îngeri=Prima Treaptă Vizibilă, spre Re-Împăcarea/Re-Unificarea, dintre DUMNEZEIRE și FOSTA FIINȚĂ CĂZUTĂ (o FIINȚĂ COMPLEXĂ, FORMATĂ DIN CHIPURILE TUTUROR REGNURILOR...!).
Nașterea, Întru Chip și Trup, a Lui Dumnezeu-HRISTOS (în Bethlehemul Iudeii), înseamnă RE-NAȘTEREA NĂDEJDII NOASTRE DE MÂNTUIRE ! - ...sub rezerva IUBIRII-ÎNFRĂȚIRII, NECONDIȚIONATE, între TOATE ELEMENTELE CREAȚIEI LUI HRISTOS-DUMNEZEU !!! Sau, cum spunea THOMAS DE KEMPIS (1380-1471), în veacul al XV-lea : ”IMITATIO CHRISTI” – ”URMAȚI-L PE HRISTOS-DUMNEZEU[...ÎNTRU TOATE ȘI ÎNTRUTOTUL...]” !...Deci, Crăciunul să fie, pentru noi, toți (și asta, MEREU: SĂ FIE UN CRĂCIUN PERPETUU, ÎNTREG ANUL, ÎN DUHUL NOSTRU !!! - ...nu doar în Noaptea Calendaristică a Magilor ! – ci TOT ANUL, TOATĂ VIAȚA! – întru NOAPTEA DUHOVNICEASCĂ A MAGILOR!!!)  :  REVELAREA IUBIRII, CU ȘI ÎNTRU HRISTOS-DUMNEZEU ! – ...iar ÎNVĂȚĂTURA DUMNEZEIASCĂ, A IUBIRII DESĂVÂRȘITE, SĂ ÎNCEAPĂ DIN PRUNCIE !!!...deci, mai cu seamă : CU PRUNCII SĂ ÎNCEAPĂ DĂRUIREA CEA ASCUNSĂ, DUMNEZEIASCĂ, ÎNTRU DESĂVÂRȘITA IUBIRE-FRĂȚIE !!! Deci, să fie o IUBIRE ”ASCUNSĂ”, cu semnificația de a  crea O ATMOSFERĂ DE IUBIRE, O STARE DE IUBIRE DUHOVNICEASCĂ! - ...fără de ”surle și trâmbițe”! - ...și, firește, fără...sufocantele reclame comerciale, de la televizor, radio, de pe Internet etc.  ...Multă, multă sănătate, TUTUROR! - și :SĂRBĂTORI FERICITE !!! - UN CRĂCIUN LUMINAT !!!LA MULȚI ANI !!!Doamne IISUSE HRISTOASE, DUMNEZEUL MEU,-ajută-ne, ocrotește-ne și ne călăuzește, înspre, Sfântă, Lumina Ta!Cu, mereu, aceeași admirativă prețuire și caldă prietenie, frăție întru Duh,
Prof. dr. Adrian Botez

24. Actualitatea liteară, nr. 97/2019. Semnal, sumar, lecturi libere... - Dec 19, 2019 1:59:00 PM
Bună ziua, doamnelor și domnilor! Vă rugăm să primiți spre lectură Actualitatea literară nr. 97 https://actualitatealiterara.ro/
-- Nicolae Silade

actualitatea literara
nicolaesilade.blogspot.ro
facebook.com/actualitatealiterara
actualitatealiterara@yahoo.com
25. ARHIVE LITERARE: LA MULȚI ANI! SĂRBĂTORI REUȘITE! - Dec 19, 2019 11:10:00 AM

C Stancu



Fulg îngenunchiat

Nu poţi iubi crezând în cuvinte spuse într-o limbă străină, în tăcerea din ţipăt, în sensurile interzise, ţara o aperi singur, cu trupul tău, nu poţi trimite părinţii sau copiii să o facă în locul tău...
Dacă zăpada te acoperă în tranşee, rămâi puţin înfrigurat de teamă să n-o topeşti, sub pleoapa iernii se prelinge un copac fără frunze, aleargă cerbul, pe spinarea lui se leagănă săgeata, pare o rază de lună din alt veac...
Îţi mai aminteşti: copiii înalţă zmeul de hârtie, funia lui umedă trece prin tine ca o aortă, toamna a prădat toate oglinzile din oraş, ceilalţi se fac mai tineri, primul fulg de zăpadă din ziua aceasta îngenunchează în cuibul gol din care au zburat orele anului ucis...